FĂT'A, pers. 3 f'ată, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naste, a face pui. - Lat. fetare.
Sursă : DEX'98 (39709)  - LauraGellner

F'ATĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului si a unor animale; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ◊ Loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din faţă = dinainte. De faţă = în prezenţa cuiva. Pe faţă = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Faţă în faţă = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În faţa (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din faţa = dinaintea (cuiva sau a ceva). De faţă cu... = în prezenţa... Faţă cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce priveste; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) faţă = (în superstiţii) a-i merge (cuiva) bine. A fi de faţă = a fi prezent, a asista. A scăpa cu faţa curată = a scăpa cu bine dintr-o situaţie dificilă. A face faţă (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) faţă (sau faţă în faţă) = a confrunta; a compara. A (se) da pe faţă = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-si întoarce faţa (de la...) = a nu mai vrea să stie de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din faţă = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două feţe = om ipocrit, făţarnic. A-i prinde (pe cineva) la faţă = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feţei (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) feţe(-feţe) = a) a-si schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rusine etc.); b) a se simţi foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situaţii neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-si schimba reflexele, culorile. A prinde faţă = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc si a unor animale. Au căzut cu faţa la pământ. 3. (Pop.; determinat prin "de om" sau "pământeană") Om. 4. Persoană, personaj. Feţe simandicoase. ◊ Faţă bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafeţele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafaţă (în special a pământului, a apei). ◊ Expr. La faţa locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfăţisare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii si mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i iesi (unei pânze, unei stofe) faţa (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da faţă (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei ţesături (în opoziţie cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Faţă de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Faţă de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. si pop.) Pagină. 8. Faţadă. 9. (În sintagma) Faţa dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. - Lat. pop. facia (< facies).
Sursă : DEX'98 (39951)  - cornel

F^'ATĂ, fâţe, s.f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de peste mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâţâie. - Din fâţâi (derivat regresiv).
Sursă : DEX'98 (39949)  - LauraGellner

F'ATĂ, fete, s.f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat si care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinţii) Fiică. - Lat. feta.
Sursă : DEX'98 (39887)  - cornel

Faţă ≠ spate
Sursă : Antonime (70526)  - siveco

FĂT'A vb. a face, a naste, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un viţel.)
Sursă : Sinonime (183783)  - siveco

F'ATĂ s. v. culoare, masă, personaj, vopsea.
Sursă : Sinonime (183693)  - siveco

F'ATĂ s. 1. v. obraz. 2. figură, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. f'izionomie. 5. v. persoană. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagină. 9. v. faţadă. 10. acoperitoare, învelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. faţă de masă = (înv. si reg.) masă, peschir, pânzătură, (reg.) măsai, mesală, mesanică, (Ban. si Transilv.) măsar, măsăriţă, (Ban.) măsărnică, (Transilv. si Maram.) măsoaie. (O ~ de in.) 12. v. înfăţisare. 13. învelitoare, (prin Transilv. si Maram.) sac, (prin Transilv.) tăbuieţ. (~ de pernă.) 14. v. suprafaţă.
Sursă : Sinonime (183692)  - siveco

F'ATĂ s. 1. copilă, (înv. si reg.) pruncă. (Un grup de ~ete.) 2. v. fecioară. 3. v. fiică.
Sursă : Sinonime (183687)  - siveco

FÂTĂ s. v. baboi.
Sursă : Sinonime (184259)  - siveco